Noutăți

Broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus)

Broasca mare de lac (Pelophylax ridibundus)

Cel mai mare, cel mai cunoscut și cel mai gălăgios amfibian din Parcul Natural Văcărești, acest reprezentant al broaștelor verzi este un animal care ascunde multe secrete.

Această broască de talie mare, ce poate atinge și optsprezece centimetri, este ușor de recunoscut datorită coloritului predominant verzui cu pete maronii sau negricioase și a obiceiului de a se sori, plutind la suprafața apei sau stând pe frunzele plantelor acvatice și pe mal. Este un animal gregar, predominant activ pe timpul zilei și mult mai legat de mediul acvatic decât alte broaște înrudite.

Specia se întâlnește în zonele de șes și deal din toate regiunile țării unde trăiește în apropierea bazinelor acvatice cu apă dulce stătătoare sau lin curgătoare de diferite dimensiuni, de la mici pârâuri și până la lacuri întinse. 

Masculii sunt înzestrați cu doi saci vocali mari, de culoare cenușie, situați pe lateralele capului, vizibli doar atunci când ii umflă pentru a cânta în timpul sezonului de împerechere. La adulți coapsele sunt negre cu mici pete albe iar abdomenul este albicios, pătat cu maroniu sau negru din loc în loc. 

Este o specie extrem de vorace care se hrănește practic cu orice animal mai mic pe care îl poate înghiți, fiind în principal atrasă de prăzile aflate în mișcare, precum diferite insecte zburătoare, pești, tritoni sau mamifere mici. Dar nu refuză însă nici alte broaște, inclusiv din propria specie, păsări și chiar șerpi!

Foto_1.JPG

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 La rândul său se află în meniul stârcilor, berzelor și al șerpilor de casă. Reproducerea are loc primăvară în lunile aprilie-mai, iar femelele pot depune până la șaisprezece mii de ouă dispuse în grămezi care cad pe fundul apei. Metamorfoza durează trei-patru luni, dar puțini mormoloci ajung să se transforme în broscuțe, majoritatea servind drept hrană pentru o serie de animale acvatice.

Există însă și cazuri când mormolocii nu se metamorfozează, ci trec peste iarnă în acest stadiu dar și situații în care larvele ajung la dimensiuni gigantice, de aproximativ douăzeci de centimetri. Iarna, spre deosebire de alte specii înrudite care se retrag pe uscat, hibernează pe fundul apei, îngropate în mâl.

Acolo unde arealul broaștei mai de lac se suprapune cu cel al speciei numite broasca mică verde (Pelophylax lessonae) pot apărea hibrizi fertili cu caractere intermediare, denumiți broaște mici de lac (Pelophylax kl. esculentus). Ajung la maturitate la doi-trei ani și pot atinge impresionanta vârstă (pentru un amfibian) de unsprezece ani.

În Parcul Natural Văcărești broasca mare de lac poate fi observată cu ușurință primăvara și vara, pe malul lacurilor de dimensiuni mai mici iar un fapt mai puțin cunoscut este că în lunile geroase pot fi văzute uneori chiar și câteva exemplare curajoase în cele două izvoare!

 

Autorul articolului: Vlad Cioflec

Sursă fotografii: Vlad Cioflec

Share Article: