Articole

Sandy, cel care a unit lumea

Autor: Dan Bărbulescu

 

Privită de sus, America este un mozaic de forme de relief și de fapte: dungi însorite de țărm, munți și păduri, câmpuri nesfârșite cultivate sau doar înțepate din loc în loc de sonde, suburbii duble ca suprafață fată de orașele cărora aparțin, cratere lăsate în urmă de exploatările miniere, baraje gigantice, șosele nesfârșite și încurcate care duc pretutindeni și care sunt permanent aglomerate.

America este o țară mare. Trebuie să ai mașină că să-i poți face față. Unii dintre americani merg cu mașina și la bancomat, și chiar la farmacie - drive in. Dacă ai masină, probabil că este una mare, un SUV Dodge de vreo 500 de cai putere, un mastodont care înghite gazul cu lăcomie, gaz ieftin - uneori chiar și mai puțin de jumătate din prețul nostru. Iar dacă nu-i mare, atunci este un hibrid de ultimă generație, silențios și așezat care te atenționeaza să reduci consumul atunci când accelerezi. Oricum, dacă ai un diesel ești cam dubios. Mașinile electrice prind tot mai mult teren. Bicicletele sunt relativ puține.

Între 31 martie și 26 apr. am avut deosebita  ocazie să particip, alături de alți 20 de oameni din întreaga lume (specialisti in domeniul protecției mediului), într-un program internațional de vizitare al principalelor "puncte fierbinți" ale conservării naturii din America (International Visitor Leadership Program). Desfășurat sub umbrela Departamentului de Stat și coordonat exemplar de World Learning, programul a inclus întâlniri la instituțiile federale de profil din Washington DC, vizite la universiti de top, intalniri pe teren (in parcurile nationale), discutii cu organizatiile de protectie a mediulăți, activități de voluntariat si participare la evenimente culturale.  Am vizitat 6 state, 4 parcuri naționale, m-am scăldat în două oceane, am prticipat la peste 50 de întâlniri, am adunat deșeuri din plastic de pe plajele din Miami și am privit aligatorii din Everglades, lupii din Yellowstone si păsările de țărm din marele parc urban newyorkez - Gateway National Recreation Area. A fost un program care mi-a îmbogățit definitiv experiența și cariera.

 30264388_10155723607936973_2362305594179715072_n.jpg

Cu colegii, în vizită la Departamentul de Stat, Washington DC.

 

Surpriza! Sunt aceleasi probleme și "la ei". Specii invazive, schimbări climatice, bugete prea mici, corporații care nesocotesc regulile jocului - uneori chiar cu sprijin "de sus", prea mulți vizitatori în sezon, diminuarea speciilor, pierderea habitatelor. Dar știți ce? Încă din anii '70, oamenii adunati în organizații de mediu, au inceput sa dea în judecata instituțiile sau companiile vinovate de otrăvirea mediului. Și au castigat. Vinovatii au plătit scump și au început curățarea apelor, pădurilor, aerului și solului. Dacă la finalul anilor '60, din cauza DTT ului mai erau doar câteva perechi de vultur pleșuv (Haliaeetus leucocephalus), acum, mândra pasăre de pe stema americană, cuibarește la greu, se simte bine și a fost scoasă de pe lista speciilor amenințate cu dispariția. La fel și ursul brun in Yellowstone, sau lupul - reintrodus în parc în anii '90. Dacă în anii '70 - '80 scăldatul in apele arhipelagului Jamaica Bay, New York era de-a dreptul periculos pentru sănătate (puteai ajunge chiar la spital pentru "detoxifiere"), acum oamenii au reînceput să se scalde, să pescuiască și chiar sa mănânce peștele.


Una dintre ceale mai șocante întâlniri a fost la Asociația de vanatoare din Bozeman - Montana, oraș din coasta celebrului parc Yellowstone. Asociația donează milioane de dolari pentru conservarea biodiversității. Într-o camera plină de trofee, care mai de care mai "sănatoase", vânătorul șef, un domn carismatic și sigur pe cuvintele lui (cu profil academic în biologie), mi-a zis că se consideră un ecologist convins și că animalului său preferat este elk ul (Cervus canadensis) - un fel de cerb mai mare. Vânătoarea face parte din tradiția statelor montane așa cum la noi, de Crăciun, se taie porcul. Oamenii consumă carne vânată, preferând-o  în locul celei crescute cu hormoni. Oricine poate sa vâneze dacă își procură licență, iar când sezonul de vânătoare se deschide, e zi de sarbatoare și școlile se închid.

Bizoni_Yellowstone.JPG

Bizoni. Parcul Național Yellowstone

 

În parcurile naționale nu se vînează. La Universitatea din Montana profesorul Jerry Johnson de la Dep. de Știițne politice știa de situația urșilor din România. Au trecut și ei prin aceiași problemă în anii '70, până cand au realizat că se pot folosi de ferocele pradator. Și s-au folosit astfel încât ursul a ajus o marcă a statului, un simbol al naturii și al protecției mediului. Datorită ursului și pădurilor, statul Montana are una dintre cele mai mari creșteri economice din America iar micul oraș unversitar devine un loc din ce in ce mai preferat de hipsterii care au chef de un "downshift".

Specialiștii americani sunt foarte îngroziți de planul președintelui Donald Trump de a opri programele de cercetare din domeniul schimbărilor climatice. Fenomenul este prezent peste tot și nu poate fi ignorat orașul Miami, lovit crunt de uragan anul trecut, a început sa fie inundat de apele oceanului iar până la sf. secolului se preconizează că apele vor crește cu până la 16 - 20 de picioare (cam trei metri!).

Specii noi, exotice, invadează apele, padurile si țărmurile. Everglades National Park - celebra zonă umedă din sudul Floridei este invadată de o specie de piton (Python bivittatus). Rangerii parcului s-au declarat învinși. Nu numai ca nu-l mai pot extrage, dar se pare că și menținerea speciei la un nivel controlabil este o chestiune foarte dificilă. America investește enorm pentru controlul sepciilor invazive. Și nu știe dacă va câștiga bătălia.

Aligator.JPG

Aligator. Parcul Național Everglades

 

In New York m-am întalnit cu echipa parcului național "Gateway National Recreation Area". Am avut rara ocazie să vizitez și să înțeleg ce înseamnă un parc național urban, cu spații mari de zone sălbatice, zone de refugiu pentru păsări, plaje, clțdiri istorice. Au o echipa de 100 de oameni, peste 10 000 de voluntari anual și un buget mai mare cu mult decat tot bugetul nostru necesar parcurilor naționale. Cei de la parc m-au ascultat cu atentie prezentându-le provestea parcului Văcărești. Ne-au felicitat pentru izbândă. Vom căuta cai de colaborare. Avem multe de învățat de la ei. 

A urmat Fresh Kills, un loc celebru, - cea mai mare groapă de gunoi a Americii până în anii '90 și care a început să fie transformată în parc, cu multe zone sălbatice, vizitabile, pretabile pentru educație și recreere. Fosta groapă de gunoi care adăpostește rămășițele WTC devine treptat al doilea parc ca mărime al orașului NY.

 

32159998_10155802022276973_9097791307698405376_n.jpg

 Platformă pentru observații ornitologice, Sandy Hook, Gateway National Recreation Area - NYC

 

Tot la New York l-am cunoscut pe Sandy, un personaj ciudat. Însa o prezenta constantă, mai ales printre ecologiști. Sandy este un zeu mofturos și mânios care a lovit cu suflul lui coasta estică în 2012 și care a făcut ravagii. Dar oamenii îl respectă pe Sandy, pentru că datorită lui s-au unit. Uraganul Sandy a ajutat comunitățile să-și depaseasca micile neînțelegeri si să colaboreze. Uraganul a trezit formidabila putere de colaborare a americanilor! Toate proiectele de reconstrucție ecologică care au loc în arhipelagul Jamaica Bay țin cont de avertismentul dat de Sandy acum 5 ani forțănd oamenii să caute soluți astfel încât să fie pregătiți atunci când următorul urgan va lovi iar.

Marea natiune americană se confrunta cu la fel de mari probleme în ceea ce priveste protecția mediului și conservarea naturii. Dar oamenii au soluții pe care le pun în practică muncind, investind, implicandu-se prin (foarte mult) voluntariat, comunicând și fiind creativi. America a înteles că natura poate aduce o multitudine de servicii comunității și a început să investească serios în bunăstarea ei.

 

 

Pentru participarea in cadrul programului, țin să aduc mulțumirile mele Ambasadei Statelor Unite la București, Departamentului de Stat American, reprezentanților World Learning și colegilor mei de la Administratia Parcului Natural Văcărești fara de care n-aș fi putut duce dincolo de ocean povestea parcului nostru.

Share Article: