Cuveta Lacului Vacărești este ultima rămășiță dintr-o zonă vastă de de mlaștini, maidane şi gropi de la marginea Bucureştiului de altădată, situate într-o depresiune vastă din vecinătatea marelui maidan denumit Valea Plângerii. Mlaştinile au condamnat-o la o existenţă periferică, în Valea Plângerii fiind timp de sute de ani groapa de gunoi a capitalei. Tot în zonă erau și Crematoriului Uman „Cenuşa“, abatorul şi ecarisajul, iar în apropiere Cimitirul Bellu.

Înainte de perioada comunistă acolo au fost făcute împroprietăriri după primul război mondial de către regele Ferdinand, iar terenurile au fost naționalizate în 1948. Prin 1955 zona a fost dată CAP Popești Leordeni, iar proprietarii în 1988 încă își lucrau terenurile care erau gradini și plăteau o mică taxă la stat, iar în bălțile alimentate din ivoare se pescuia, pește fiind din belșug. Acolo erau străzi precum Povestei, Gladiței (încă există la margine), Drumul lui David, Ciorogârla, Belciugatele, Șezătoarei, Ineluș etc.

În zonă era și mânăstirea Văcăreşti, monument de artă medievală, ctitorită de Nicolae Mavrocordat la 1724, care fusese transformată în închisoare pentru revoluţionarii de la 1848, când a suferit primele mutilări. Închisoarea a fost închisă după cutremurul din 1977 când a suferit stricăciuni, dar biserica pictată şi o parte din chilii supravieţuiseră şi fuseseră restaurate pentru a deveni muzeu de artă medievală.

Din pacate regimul comunist a demolat mânăstirea, care a fost pierdută definitiv.

Tot comuniștii au hotărât și soarta bălții Văcărești, unde au hotărât să facă lucrarea Amenajare Lac Văcărești. In 1988-1989 au fost expropriate în total 260 de hectare, 198 cuprinzând digul și interiorul acestuia, iar 62 de hectare în exteriorul acestuia. Lucrările la digul din pământ betonat ănspre lac și la cuveta lacului au fost finalizate în 1989. Bălților existente înaintea începerii lucrărilor li s-au adăugat altele, rezultate în urma excavărilor pentru obținerea materialului necesar ridicării digului împrejmuitor al lacului, toate alimentate din izvoarele subterane.

Lacul urma să fie alimentat gravitaţional din Argeş, via Lacul Mihăileşti, pe o distanta de 27 km, din aducțiune realizându-se doar 14 km. Dâmbovița curge în apropiere, dar cu nivelui sub cel al preconizatului lac. Bazinul creat a fost umplut prin pompare din Dâmbovița o singură dată, prin pompare, când apa s-a infiltrat prin dig și prin subteran, inundănd în special zona serlo Popești Leordeni, după care proiectul a fost abandonat.

După 1990 au fost depuse mai multe solicitări de retrocedare din partea foștilor proprietari (peste 300 de notificări depuse în baza Legii 10/2001), dintre care doar foarte puține au fost puse în practică. Prin H.G. nr. 855/2002 se aprobă concesionarea terenului de către Ministerul Mediului și Dezvoltarii Durabile (contractul nr. 1/2003) firmei S.C. Royal Romanian Corporation S.A., pentru 49 ani, pentru realizarea unui complex cultural-sportiv.

Abandonarea proiectului hidrotehnic și situația juridică incertă a acestuia, plus litigiile din ultimii ani dintre proprietari, ceilalți revendicatori, Ministerul Mediului și concesionar, au dus la abandonarea zonei, cu tot ceea ce ănseamnă aceasta, inclusiv transformarea zonei în groapă de gunoi ilegală și refugiu pentru cei fără casă, în care natura și-a reintrat în drepturi.

În Văcărești s-a format în ultimii 22 ani un ecosistem acvatic cu întinderi de mlaştini, ochiuri de apă, stufăriș, crânguri de sălcii, cuiburi din plopi, perdelele de trestie și stuf ce mărginesc lacul, tóate acestea constituid habitatul în special al păsărilor de baltă carea u ajuns să cuibărească și să se înmulțească aici, dar și a multor specii de reptile, insecte și broaște și chiar mamifere. Este un excelent exemplu de cum poate natura să-și recâștige drepturile, fără niciun fel de ajutor din partea omului, chiar în mijlocul celei mai mari aglomerări urbane a țării. Ecosistemul este unul viabil, cu prezența tuturor elementelor lanțurilor trofice și ținând cont de trecutul zbuciumat al zonei, este extraordinar cum natura a putut să recucerească atât de rapid și cu o intensitate formidabilă o zonă intens încercată.

Pe lângă aspectul dezolant al rambleelor interiore betonate presărate de tot felul de deșeuri aruncate, pe lângă mormanele de resturi aduse cu camioanele în interiorul digului, zona palpită de viață și cu un efort minim ar putea fi curățită și amenajată în folosul naturii și al locuitorilor capitalei, devenind prima arie protejată urbană a țării, cel mai mare spațiu verde al capitalei, o excelentă platformă pentru apropierea omului de natură și cunoașterea acesteia, pentru educație ecologică și activități științifice, dar și pentru recreere și petrecerea timpului liber.

Descarcă Studiul de Fundamentare Stiințifică și avizele Academiei Române și ale Consiliului General al Capitalei accesând link urile de mai jos.

PN Vacaresti – Studiu de fundamentare

aviz_primarie

Aviz AR-COMN