Acum trei ani un funcţionar dintr-o primărie bucureşteană ne invita la munte dacă vrem să facem parc natural. Sau oriunde în alta parte, dar nu în Bucuresti. În oraş, parcurile nu sunt naturale! Aici, construim parcuri adevarate, “moderne”, cum este iată cel din Drumul Taberei, cu rampe din beton, pasarele supradimensionate, pietriş mov şi dâmburi false.

Ariile protejate sunt la munte, în Deltă sau, cel mult, undeva la ţară. Sau în alte ţări.    Domnilor primari, domnilor funcţionari publici, conform definiţiei din OUG 57/2007 – legea ariilor protejate, un parc natural este “acea arie naturală protejată ale căror scopuri sunt protecţia şi conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă cu valoare semnificativă, peisagistică şi/sau culturală, având deseori o mare diversitate biologică. “ Mai clar de-atât nu se poate.

În mai 2013, Academia a avizat favorabil PNV, „o veritabilă zonă umedă în care diversitatea avifaunei şi a celorlalte grupe de animale s-a dezvoltat în perimetrul urban fără o intervenţie deliberată umană”. Pentru noi acesta este actul de naştere al parcului. Prin el, cel mai înalt for ştiinţific din România, recunoaşte, conform legii, valoarea zonei şi solicită protejarea acesteia.    Atitudinea funcţionarului nostru are însă o oarecare logică, dacă ne uităm în jur. În Bucureşti, parcurile sunt un amestec de bâlci, piaţă şi spaţiu verde. Titan, părti din Herastrău (monument istoric!) şi, mai nou, Drumul Taberei, dar şi alte parcuri, sunt zone unde doar cu maşina n-ai voie (teoretic) să intri. În rest eşti liber să-ţi pui, ca primar, imaginaţia şi relaţiile la treabă şi să începi să plasezi ceasuri aurite, chioscuri în formă de pagodă, instalaţii de fitness şi căluşei disney. Ca să nu mai vorbesc despre moda coteţelor de păuni sau despre ţarcurile inutile (dar costisitoare, probabil), care ţin laolaltă, cu forţa, raţe mandarin, lebede negre, gâşte albe şi alte pasari de apă aduse din import. Astfel, într-un final, când zona este penetrată din toate părţile şi poziţiile, se poate justifica mai uşor ruperea unei felii verzi la cererea unui investitor în „imobiliare” – vezi cazul Parcului Tineretului, pentru un nou cartier rezidenţial cu nume de Park.   Ori, într-un parc natural, ca în orice arie protejată, aceste activităţi sunt interzise. Parcurile naturale au un peisaj original care trebuie pus în valoare şi întreţinut. Acesta sunt motivele pentru care încă ne rugăm de primărie să avizeze înfiintarea PNV. Odată avizat, acolo nu se vor mai ridica copertine distopice, pasarele cu lanţuri din aluminiu sau terase cool. Toate construcţiile vor pune în valoare natura şi accesul oamenilor în vederea cunoaşterii ei. 

Citeste mai mult: adev.ro/nnvue0