Vidra Euroasiatică (Lutra lutra)

_DSF3361

 

Text: George Bouros

PhD Student, Fac. de Biologie, Univ. Bucuresti

 

Vidra este una dintre speciile fanion ale Parcului Natural Văcărești, ea se află în vârful lanțului trofic al acestui ecosistem acvatic. Prezența ei în acest areal indică un potențial trofic ridicat și un nivel redus de poluare, vidra fiind un indicator de mediu important al unei stări ecologice bune.

În cazul în care veți fi norocoși să o întâniți în Parcul Natural Văcărești este bine să o recunoașteți prin învățarea câtorva aspecte privitoare la biologia și ecologia vidrei.

Vidra este un mamifer de talie relativ mare, cu un corp alungit acoperit cu o blană foarte deasă (35000 – 50000 fire de păr/cm²), iar coada este lungă și rotundă, îngroșată la bază și subțire la vârf. Culoarea blănii variază de la maro închis la bej, cu excepţia gâtului, pieptului şi a părţii ventrale care sunt gri-gălbui. Blana are două tipuri de păr: firele tari, protectoare şi subpăr scurt – puful moale. Primul tip constă în fire lungi (25 mm), groase, strălucitoare şi foarte rezistente la uzură, pe care apa alunecă. Firele sunt puternice, şi sunt acoperite cu o secreţie a glandelor pielii, îmbunătăţind hidrodinamica vidrei, totodată conferind blănii proprietăţi de impermeabilizare și termoizolare.

Corpul vidrei, la adulți, de la cap la coadă, măsoară în medie 100 – 120 cm la masculi și 90 – 110 la femele, coada depășește 30 – 50 cm din lungimea corpului. Masculii sunt mai mari și au o greutate de 10 – 12 kg iar femelele 5,5 – 7 kg.

Vidra are patru picioare relativ scurte. Acestea sunt folosite la înot, deplasare, săpat, toaletare și manipulare prăzii. Labele sunt mari ca dimensiune iar degetele sunt unite printr-o membrană interdigitală, ce ajută la înot.

Are capul turtit, cu urechi mici, un bot mustăcios scurt și un gât gros. Corpul său hidrodinamic, are forma unei torpile fiind perfect adaptat vieții semiacvatice. Alte adaptări la viața în apă sunt urechile și nările ce se închid imediat atunci când vidra se scufundă. Vidra are ochi mici și nu are o acuitate vizuală foarte bună, fiind mai mică decât cea a omului în aer, însă în apă printr-o adaptare ce permite deformarea cristalinului se îmbunătățește vederea vidrei în apă.

Vidra este un animal predominant nocturn, foarte timid şi dificil de observat, de obicei activ cu circa o oră înainte de amurg şi până la o oră după ivirea zorilor. Ziua se odihnește în culcușuri sau vizuine săpate printre rădăcinile arborilor de pe malul apei, sau în vegetația densă de pe maluri.

Vidra (Lutra lutra) trăiește în medii acvatice și semiacvatice variate, poate fi întâlnită de la țărmul mării până la altitudini ridicate pe pârâurile de munte, chiar și în centrul marilor orașe, cum este cazul Parcului Natural Văcărești. Prezența vidrei într-un anumit mediu este puternic corelată cu existența resurselor de hrană. Vidra Eurasiatică este întâlnită pe trei continente: Europa, Asia și nordul extrem al Africii. Ea poate trăii atât în ape dulci stătătoare (lacuri, bălți, iazuri, lacuri de acumulare, mlaștini) și în ape curgătoare (râuri, pârâuri, fluvii, canale antropice) cât și în ape sărate: mări și oceane, însă în cazul celor din urmă este necesară prezența unor surse de apă dulce pentru a își curăța blana de sare.

Vidrele sunt animale teritoriale și solitare, ele nu trăiesc în familii, excepție făcând perioada de aproximativ un an în care femela de vidră își crește puii și perioada de aproximativ o săptămână când are loc împerecherea. Reproducerea are loc tot timpul anului, nu există un anumit sezon de împerechere.

Vidrele au un teritoriu ce variază ca dimensiune în funcție de anumiți factori precum: tipul de habitat, bogăția în resurse de hrană, disponibilitatea zonelor de odihnă, deranjul antropic și poate avea dimensiuni de la 3 km² la 40 km². Masculii au teritorii mai marii ca cele ale femelelor și în cadrul teritoriului unui mascul se pot suprapune teritoriile mai multor femele.

Principalul element de comunicare al vidrelor îl reprezintă marcarea întregului său teritoriu cu excremente cu un miros puternic, ce pot conține informații privind sexul, vârsta vidrei, faptul că aceasta este limita teritoriului ei, că locul marcat este un important loc de hrănire, că este în cautarea unui partener și multe altele mesaje pe care doar ni le imaginăm deoarece încă nu putem descifra mesajul transmis de vidre prin marcarea teritoriului.

Tot pentru a comunica vidra folosește și sunetele. Cel mai specific este un șuierat caracteristic, un chițăit intermitent și în caz de pericol un sunet gutural „hah”.

Hrana vidrei este specifică unui carnivor și este alcătuită îndeosebi din pește, acesta fiind și motivul pentru care intră frecvent în conflict cu pescarii și crescătorii de pește. Însă în lipsa peștelui, ea se adaptează la resursele de hrană prezente în mediul în care trăiește consumând: raci, broaște, păsări, mamifere mici (insectivore, rozătoare), șerpi, șopârle, melci, scoici, crabi, insecte, chiar și plante.

Bălțile din Parcul Natural Văcărești prezintă o resursă importantă de pește și pot satisface nevoile de hrană ale vidrelor ce trăiesc aici, însă competiția făcută de pescari trebuie diminuată.

Vidra este o specie strict protejată în temeiul legislației internaționale și a diferite convenții. Acesta este listată în anexa I a CITES, Anexa II al Convenției de la Berna, anexele II și IV a Directivei Habitate și Directivei Specii ale Uniunii Europene și Anexa I din Convenția de la Bonn (Convenția privind conservarea speciilor migratoare de animale sălbatice (CMS), care recomandă cel mai înalt grad de protecție a acesteia. Conform Listei Roșii a IUCN (Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii) specia vidră este Potențial Amenințată – NT (Near Threatened).

Legislația cinegetică din Romania (Legea 407/2006, Legea 197/2007, Legea 215/2008, și OUG 102/2010) impune o protecție strictă pentru specia vidră. Valoarea despăgubirii conform legii 407/2006 și Legii 197/2007, în cazul braconării unui exemplar de vidră este de 2000 de euro.

În Parcul Natural Văcărești trăiește o populație de vidră parțial izolată, cele mai apropiate populații cunoscute sunt în Parcul Natural Comana (~25 km) și Rezervatia Naturală Lacul Snagov (~30 km) însă există posibilitatea ca vidra să fie prezentă și în alte ecosisteme acvatice învecinate, iar principala conexiune a acestei populații cu cele din preajmă este realizată de râul Dâmbovița.

Printre măsurile minime de conservare ce trebuiesc luate pentru a asigura supraviețuirea populației de vidră din Parcul Natural Văcărești amintim:

  • Cartarea și estimarea populației de vidră din Parcul Natural Văcărești;
  • Menținerea și plantarea de arbori pe malurile apei cu scopul de a oferi adăpost (locuri de odihnă și vizuine) pentru vidră;
  • Construirea de vizuine artificiale pentru vidră;
  • Asigurarea conectivități populației de vidră din Văcărești cu alte populații din zonă pentru asigurarea fluxului genetic și evitarea consangvinizării;
  • Îmbunătățirea resursei trofice ce intră în dieta vidrei din Parcul Natural Văcărești prin diminuarea/eliminarea activităților de pescuit;
  • Eliminarea/diminuarea câinilor hoinari prezenți în Parcul Natural Văcărești;
  • Reglementarea activităților turistice și de agrement în Parcul Natural Văcărești astfel încât acestea să aibă un impact minim asupra populației de vidră;
  • Reglementarea planurilor de dezvoltare și proiectelor de construcție din zonă astfel încât să aibă un impact scăzut asupra populației de vidră din Parcul Natural Văcărești;
  • Asigurarea conservării habitatului, în sensul menţinerii stării de conservare favorabilă, a habitatelor ocupate de vidră.
  • Menținerea/Îmbunătățirea calității apei și diminuarea surselor de poluare din Parcul Natural Văcărești.

Fiind un pradător de top al ecosistemelor acvatice, vidra euroasiatică influențează și menține sub control speciile pradă. Speciile de carnivore sunt considerate specii cheie în funcționarea ecosistemelor, jucând un rol deosebit de important în menținerea integrității ecologice ale ecosistemelor prin asigurarea unei diversități ridicate a speciilor. Odată disparută o astfel de specie cheie dintr-un ecosistem, se crează un efect de domino, conducând la dispariția altor specii, dar mai ales la distrugerea unor legături complicate în cadrul lanțului trofic.

Aflându-se în vârful piramidei trofice, vidra este un bun indicator al calității ecosistemului acvatic, absența ei, poate fi cauzată de lipsa unui potențial trofic satisfăcător, bioacumulare, caracteristici fizico – chimice ale apei precare, perturbare antropogenă, specii invazive, etc.

De aceea prezeța speciei vidră în Parcul Natural Văcărești impune stabilirea și implementarea unor măsuri de conservare adecvate pentru a putea menține sau îmbunătății starea de conservarea a populației de vidră din parc.