🦇 Culoarul verde-albastru al liliecilor de pe Colentina

Liliecii sunt mamifere deosebit de importante, al căror stil de viață aparte pune la încercare specialiștii pentru a înțelege cum se adaptează aceștia la un mediu aflat într-o schimbare continuă din cauza fenomenelor de mediu extreme tot mai frecvente.

Din cele peste 1300 de specii regăsite la nivel mondial, niciuna nu reprezintă un pericol pentru oameni, în măsura în care nu le atacăm. Singurele trei specii care consumă sânge se regăsesc în America de Sud și preferă sângele bovinelor, pe care îl ling de pe blana acestora după ce realizează o minusculă incizie în pielea lor. Astfel, Dracula s-a inspirat din stilul de viață al micilor zburători, povestea căpătând nuanțe horror pentru a prinde cât mai bine la public.

Liliecii aparțin ordinului Chiroptera, deci sunt înrudiți mai îndeaproape cu oamenii decât cu rozătoarele, în ciuda poreclei primite din popor de „șobolani/șoareci zburători”, fiind singurele mamifere capabile de zbor activ. Asta înseamnă că se pot înălța prin forțe proprii, prin bătaia aripilor, nu doar planând pe curenții de aer, ca unele maimuțe sau veverițe.

În zonele cu climă temperată, respectiv și în România, liliecii se hrănesc în principal cu insecte, astfel că un individ adult de doar 3-4 grame poate consuma aproape 1000 de insecte într-o singură noapte, iar pe an poate depăși 1 kg de insecte consumate. Este ca și cum noi am consuma la o singură masă în jur de 30 kg de carne, ceea ce poate că nu ar fi exagerat dacă am avea metabolismul liliecilor și arderile de energie necesare pentru susținerea zborului.

Datorită eficacității acestora, liliecii sunt considerați metoda naturală de a limita numărul insectelor dăunătoare din orașe, în special al celor ce pot reprezenta un risc ridicat pentru sănătatea oamenilor, cum sunt țânțarii și muștele, reducând astfel utilizarea pesticidelor și insecticidelor atât în orașe, cât și peste culturile agricole, ceea ce reduce riscul de acumulare în organisme a metalelor grele și are un impact major atât asupra sănătății noastre cât și asupra cheltuielilor, diminuând efectele devastatoare pe care aceste practici toxice le au asupra populațiilor de insecte, inclusiv cele polenizatoare.

În ciuda a ce obișnuim să credem despre lilieci, un procent foarte redus din numărul total de specii și indivizi își găsesc adăpostul în peșteri, marea majoritate adăpostindu-se în pădurile bătrâne de foioase cu arbori scorburoși și în carierele de calcar, unde aceștia se ascund printre crăpături. În orașe, liliecii ajung să își găsească adăpost în parcurile cu arbori bătrâni, iar în lipsa acestora, aleg să se adăpostească în crăpăturile din fațadele imobilelor vechi, ce se aseamănă foarte tare cu crăpăturile din calcar, sau în fâșiile înguste dintre blocuri. Motiv pentru care trebuie să avem mare grijă când anvelopăm blocurile pentru a nu-i zidi de vii pe micii noștri prieteni!

Asociația Parcul Natural Văcărești își propune să ofere Bucureștiului 5 noi zone cu potențial de a fi valorificate în scopul recreeri și protejării faunei și florei prin realizarea unor coridoare verzi-albastre ce leagă zonele propuse, jucând astfel un rol important în restabilirea rutelor de migrație folosite de animale și extinzând suprafața de zone verzi accesibile populației, de care bucureștenii au tot mai multă nevoie.

Vineri, pe 9 august, ne-am întâlnit cu noaptea-n cap pe Pajiștea Petricani, una dintre cele mai noi zone sălbatice pe care le-am făcut accesibile bucureștenilor, o comoară de biodiversitate de pe salba de lacuri a râului uitat al Bucureștiului, Colentina.  Cele doar 6 hectare de pajiște, pădure, lac și faleză adăpostesc un număr impresionant de specii, însă la acest eveniment ne-am concentrat pe lilieci și fluturii de noapte (una dintre delicatesele cu care se hrănesc aceștia). Am povestit cu circa 40 de pasionați de seri misterioase în natură despre fascinanta viață a liliecilor urbanii și uimitoarele specii de fluturi de noapte care dansează pe cer alături de lilieci, odată cu lăsarea serii.

Publicul s-a bucurat de sunetele liliecilor în plină activitate de vânătoare, a urmărit captivante surprinse cu camera termală, ce dezvăluiau zborul lor precis pe cer, și a admirat instalația cu ultraviolete pentru atragerea fluturilor de noapte, care ne-a surprins cu o vizită total neașteptată: Sfinxul cătinei (Hyles hippophaes). Este cu siguranță prima sa semnalare pe Pajiștea Petricani, ba s-ar putea chiar să fie prima dată când a fost întâlnit în București.

Dincolo de descoperiri științifice și semnalări de specii rare, unul dintre copiii prezenți a fost atât de impresionat de frumusețea ei încât și-a rugat părinții să-i ia o instalație similară cu bec UV și un determinator de fluturi, iar ei au fost mai mult decât bucuroși să îi comande ce le-am recomandat. Pe cuvântul nostru că așa apar noii oameni de știință!

Evenimentele de cunoaștere, educație și voluntariat pe care Asociația Parcul Natural Văcărești le organizează pe Pajiștea Petricani și pe salba de lacuri a Râului Colentina sunt susținute prin Platforma de mediu pentru București, inițiată de Fundația Comunitară București și ING Bank Romania.