Țestoasa de apă (Emys orbicularis)

Singura țestoasă autohtonă din Parcul Natural Văcărești este îndrăgită de observatorii de toate vârstele, care la vederea ei exclamă de cele mai multe ori: „Uite broasca!„. Dar adevărul este că Emys orbicularis nu este un amfibian care să respire prin piele și dotat cu platoșă așa cum s-ar putea crede, ci o reptilă iubitoare de soare.

Aceasta este singura specie de țestoasă semiacvatică nativă din fauna României. Carapacea adulților este mai puțin bombată decât a rudelor ei de uscat și măsoară aproximativ douăzeci și cinci de centimetri. Este închisă la culoare, presărată cu mici puncte galbene prezente de asemenea pe cap, picioare și coadă. Atât membrele posterioare cât și cele anterioare sunt prevăzute cu membrană interdigitală, care înlesnește deplasarea sub apă. Masculii au ochii roșii, în timp ce irisul femelelor este de culoare galbenă.

Perioada de activitate începe de regulă în luna martie și se încheie la sfârșitul lunii octombrie. Vara femelele caută zone cu sol afânat pentru a săpa o groapă în care depun între cinci și douăzeci de ouă, din care puii ies la sfârșitul lunii septembrie. În timpul sezonului rece țestoasele hibernează pe fundul lacurilor, unde se îngroapă în mâl.

Hrana este constituită în principal din insecte acvatice, pești, broaște și mormoloci, la care uneori se mai adaugă și plante. Adulții nu au prădători naturali însă exemplarele de talie mică, mai ales cele abia ieșite din ou, sunt vânate de stârci, pescăruși sau egrete și majoritatea mamiferelor carnivore.

Una dintre problemele cu care se confruntă această țestoasă, mai ales în interiorul și în vecinătatea zonelor urbane, este concurența cu speciile exotice introduse accidental sau deliberat de către om, în principal țestoasele de Florida (Trachemys sp.). Aceastea din urmă ating dimensiuni mult mai mari, transmit o serie de boli, ocupă zonele de sorire și consumă resursele de hrană. Așadar locul țestoaselor cumpărate din magazinele de specialitate este în acvarii, nu în natură!

Țestoasa de apă se găsește în toate regiunile țării, până la altitudinea de aproximativ șapte sute de metri. Preferă apele stătătoare sau lin curgătoare cu vegetație bogată atât submersă cât și pe maluri, dar care au în vecinătate și zone care oferă posibilități de însorire și îngropare a ouălelor.

La nivelul României țestoasa de apă este clasificată că o specie vulnerabilă, afectată de degradarea, distrugerea și fragmentarea habitatelor. Populațiile sunt amenințatate de poluare, desecări, colectarea în scopul comercializării și uciderea deliberată sau accindentală de către pescari sau conducători auto.

În interiorul Parcului Natural Văcărești țestoasele de apă sunt mai ușor de obsevat de la distanță sorindu-se pe insulele special construite pentru ele, unde se simt în deplină siguranță. De pe plantele acvatice sau grămezile de stuf uscat se fac rapid nevăzute, sărind de obicei dintr-o mișcare în apă cu mult înainte de apropierea oamenilor.

Țestoasele de apă sunt animale fascinante care pot trăi chiar și un secol, existând consemnări asupra unor exemplare care au atins și o sută douazeci de ani!

Autorul articolului: Vlad Cioflec

Autorul fotografiilor: Vlad Cioflec