Cât de curată este, de fapt, energia hidro?

Pe fondul crizei energetice care se prefigurează și al facturilor tot mai mari la electricitate, în România se discută tot mai mult despre importanța energiei hidro. Până la urmă, România are printre cele mai bogate rețele hidrografice din Europa și, în plus, PRODUCȚIA energiei în hidrocentrale este curată. Nu se ard gaze sau cărbuni și nici nu există riscul scurgerii unor materiale radioactive, așa cum se poate întamplă în cazul centralelor nucleare.

Până aici, toate bune. Doar că biologi, hidrologi sau botaniști avertizează că AMENAJAREA hidrocentralelor poate avea efecte grave asupra biodiversității. Printre ei se numără și biologul Nagy Andras Attila, de la Asociația Grupul Milvus.

Nagy Andras Attila: Obișnuiesc să spun că nu este o energie verde. Este chiar o energie roșie. Primul și cel mai evident impact este întreruperea conectivității râului. Mai multe specii de pești obișnuiesc să își depună icrele în alt loc decât în cel în care trăiesc și pentru asta, urcă în amonte. Barajele le împiedică migrația și chiar dacă se pot amenaja scări de pești, eu unul nu am văzut în România prea multe scări de pești cu adevărat funcționale, pentru toate speciile. Majoritatea scărilor de pești (n.r. amenajări hidrotehnice care permit peștilor să treacă de baraje) sunt acolo doar de formă și nu ajută la nimic. Impactul economic este semnificativ. Porțile de Fier, de exemplu, au barat migrația sturionilor. Sunt pești de talie foarte mare, care au fost contemporani și cu dinozaurii, și au o valoare economică foarte mare. Pe lângă poluare, braconaj, schimbări climatice și altele, barajele de pe Dunăre au contribuit decisiv în scăderea populațiilor de sturioni. Am făcut un calcul acum câțiva ani, și a reieșit că din cauza interzicerii totale a pescuitului la sturion, România pierde anual zeci de milioane de euro.

Dar în afara sturionilor, care produc valoroasele icre negre, amenajările hidrotehnice de tot felul (nu doar barajele) au redus efectivele multor altor specii. Inundațiile de primăvară formau bălți în care peștii își depuneau icrele. Bălțile respective erau adevărate creșe pentru puiet, care creștea pe timpul verii și se întorcea în râu când veneau inundațiile de toamnă. Fenomenul este cunoscut de oamenii de știință de sute de ani, și a fost descris în detaliu și de Grigore Antipa. O altă problemă a barajelor este aceea că nu mai permit transportul sedimentelor, spune biologul Nagy Andras Attila.

Nagy Andras Attila: Râul aduce sedimentele și, evident, îl va depozita în amonte de baraj. În aval de aceste baraje, sedimentele care sunt acolo sunt duse de apă mai departe. Problema este în locul lor nu sunt aduse alte sedimente și în timp, apă “sapă” tot mai mult. Albia râului se adâncește de la an la an și în Târgu Mureș, albia Mureșului e cu 7 metri mai jos decât era acum 100 de ani. A contat și efectul balastierelor, care exploatează și ele agregatele minerale din albia râului. Cu adevărat grav este că odată cu “coborârea” albiei râului, coboară proporțional și pânza freatică. Practic, plantele ajung mai greu la apa din sol și, implicit, scade și producția agricolă. Efectele se văd mai ales în anii secetoși, cum e și acesta. Și lucrările de regularizare au contat. Practic, meandrele râurilor au fost tăiate și distanța râurilor s-a redus considerabil. Viteza apei a crescut și ea și sedimentele sunt transportate mai repede în aval. Așa cum spuneam, din cauza barajelor, din amonte nu vine mare lucru în locul lor.

Volumul variabil al apei care iese din baraje nu asigură condiții constante pentru floră și faună. Paradoxal, legea prevede ca un baraj să asigure un debit minim, dar specialiștii spun că legea nu se aplică. Important de știut, pentru TOATE construcțiile hidrotehnice se fac și studii de impact. Pe hârtie, efectele negative asupra naturii sunt minime.

Nagy Andras Attila: Știți care e problema? Investitorul plătește studiul de impact. Dacă primește de la firmă un studiu care arată un impact semnificativ, îl aruncă liniștit la gunoi. În locul acestuia, poate comanda (la alte firme) câte studii vrea, până iese unul care să arate că impactul asupra mediului e minim. Situația s-ar putea îmbunătății dacă instituțiile statului ar avea oameni care să verifice studiile respective. E nevoie de personal calificat și suficient din punct de vedere numeric.

Dacă stăm la o masă ingineri, biologi, juriști sau economiști, putem să găsim soluții. Dar așa cum se practică acum, mai întâi se construiesc barajele (vezi la Răstolița sau pe Defileul Jiului) și apoi se obțin avizele de mediu, nu se pot face lucruri bune pe termen lung. Pe Olt sau pe Dâmbovița, unde sunt sectoare deja încasetate în beton și distruse, am putea să mai construim un baraj, să spunem. Dar să construiești un baraj pe Defileul Jiului, într-un parc național, nu are cum să fie o idee bună.

Versiunea audio a materialului poate fi ascultată pe site-ul Radio Europa FM, la secțiunea dedicată emisiunii Misiunea Verde, realizată de Mona Nicolici.

https://www.europafm.ro/misiunea-verde-cu-mona-nicolici-care-sunt-efectele-ridicarii-de-hidrocentrale-pe-raurile-din-romania-audio/

Prezentul material a fost realizat cu sprijinul substanțial oferit de Andrei Togor, președintele Asociației Aqua Crisius.