Cât de utile sunt, de fapt, ploile artificiale?

În ultima lună, Ministerul Agriculturii a încercat să producă ploi artificiale pentru a combate efectele secetei. Au fost vizate județe precum Iași, Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău, Vaslui, Vrancea și Galați. Cu totul, ploaia artificială ar fi urmat să cadă peste 2 milioane de hectare de teren arabil din Moldova, însă pe site-ul Ministerului Agriculturii nu am găsit nimic despre rezultatele campaniei de însămânțare a norilor. Cum în ultima lună nu prea au fost cine știe ce ploi în Moldova, rezultatele nu par să fi fost chiar spectaculoase.

Deși pare o soluție miraculoasă pentru combaterea secetei, producerea artificială a ploilor pe suprafețe mari și pe perioade lungi de timp le ridică multe semne de întrebare oamenilor de știință. În primul rând, pentru că ploaia nu poate fi produsă din “nimic”. Așa că prima condiție pentru producerea ploii artificiale este existența unor nori de dimensiuni apreciabile. Dacă cerul e senin sau brăzdat de vreun norișor plăpând și răsfirat, metoda pur și simplu nu poate fi aplicată. Spre marea noastă bucurie, l-am descoperit pe Andrei Călugăru, elev în clasa a 11-a și un specialist în devenire în climatologie, care ne-a explicat ce presupune producerea ploii artificiale.

Andrei Călugăru: Acest procedeu de ploaie artificială se produce prin ceva ce noi numim „insămânțarea norilor”. Pe scurt, se introduc niște particule de iodură de argint sau alte ioduri. Mai sunt și alte substanțe. Se introduc în nori cu ajutorul unor rachete sau avioane și, simplificând foarte mult, aceste mici particule produc condensarea accelerată a vaporilor de apă din nori.

O altă substanță utilizată în mod frecvent este clorura de calciu, folosită pe timpul iernii la curățarea drumurilor. Dar nu există studii despre efectele pe termen lung provocate de eliberarea în atmosferă a clorurii de calciu sau iodurii de argint.

Sunt însă tot mai multe opinii despre cum ploile artificiale sunt un fel de “furt de ploaie”. Autoritățile din Taiwan au folosit chiar această expresie, referindu-se la faptul că în China însămânțarea norilor are loc la scară largă. Prin urmare, norii însămânțați în China nu ar mai ajunge în Taiwan. Situația s-ar putea repeta între orice state sau regiuni vecine și, de fapt, ploaia artificială produsă pe termen lung ar muta seceta dintr-o parte în alta. Există temeri încă și mai mari de atât, crede Andrei Elias Călugăru, care spune că se creează un așa numit „efect al fluturelui”.

Andrei Călugăru: Toate fenomenele ce se petrec în viața noastră de zi cu zi sunt legate de un singur cuvânt, pe care îl pronunțăm destul de des: haos. Acest haos este legat de ce anumiți cercetători numesc „efectul fluturelui”. Practic, un fluture care bate din aripi în România ar putea determina în altă parte a lumii (să zicem, în Filipine) un taifun. Desigur, nu putem spune că un taifun va avea loc în mod sigur în Filipine, dar undeva, niște lucruri se vor întâmpla. La fel și cu ploaia artificială. Dacă ne uităm la traiectoria unor mase de aer, putem face anumite predicții meteorologice. Dar producerea ploilor artificiale la scară largă modifică aceste trasee predictibile și fac prognozele meteo pe termen mediu și lung tot mai greu de realizat.

Nu în ultimul rând, rezultatele ploilor artificiale sunt imprevizibile. În cazul inseminarii norișorilor pufoși de pe timpul verii, șansele de producere a ploii sunt de 50 la sută. Pe de altă parte, la începutul anului, (în ciuda climei deșertice) Emiratele Arabe Unite s-au confruntat cu inundații. Cel mai probabil, spun meteorologii, provocate tot de ploile artificiale.

Versiunea audio a acestui material poate fi ascultată pe site-ul Europa FM, la rubrica dedicată emisiunii Misiunea Verde, realizată de Mona Nicolici.

https://www.europafm.ro/medalia-verde-pentru-andrei-elias-calugaru-un-licean-pasionat-de-climatologie-audio/