E vorba despre racul dungat și racul marmorat, specii care au ajuns în Europa în perioade și moduri diferite. Primul a fost adus în Polonia, în urmă cu aproape un secol, unde a fost cultivat pentru consumul uman. De acolo, racul dungat s-a răspândit necontrolat în mai toate râurile Europei de Vest. Pe Dunăre, specia își extinde arealul spre aval cu aproximativ 14 kilometri pe an. În prezent, ar fi ajuns până la jumătatea cursului românesc al Dunării.

Prin muzeele unde mai vezi exemplare împăiate de dropie, cel mai adesea, în dreptul lor scrie “specie dispărută din România”. Lucrurile nu stau chiar așa, după cum am aflat în ultimul episode al podcastului “Natura la Ușa Ta”. Conform biologilor de la Milvus Group, o mică populație de dropii (câteva zeci de exemplare) a supraviețuit în Câmpia de Vest, în preajma orașului Salonta. Desigur, granițele sunt un concept uman, și dropiile monitorizate în ultimii 15 ani de ornitologul Nagy Attila trec frecvent în Ungaria. Culmea, păsările sunt menționate și în anii ’80 și ’90, în documentele asociațiilor de vănători din zonă.